marți, 31 august 2010

Nu s-a terminat

Ar fi trebuit să-mi dau seama - după schimburile de mesaje, indiferent cât de sporadice, după tonul vocii, la telefon, neschimbat, după ani de zile, după traseul reconstituit al fiecăruia, după multe altele.
După mâna încordată pusă ca din greşeală pe umărul meu, după fâstâceală, după miros, după atingerea obrazurilor noastre, la sărutul de bun-găsit.
După grija arătată discret, după expresia ochilor, din fotografiile făcute în vacanţă, şi după cea din faţa mea, când mi le arăta, rând pe rând, cu grijă să nu-mi tulbure dorul de evadare.
După ritmul respiraţiei şi după bătăile inimii, după oftatul de uşurare al primului sărut.

N-am văzut limpede decât dimineaţă, din urma mea pe pat, când era deja prea târziu să mai fug.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu