Nu s-a terminat

Ar fi trebuit să-mi dau seama - după schimburile de mesaje, indiferent cât de sporadice, după tonul vocii, la telefon, neschimbat, după ani de zile, după traseul reconstituit al fiecăruia, după multe altele.
După mâna încordată pusă ca din greşeală pe umărul meu, după fâstâceală, după miros, după atingerea obrazurilor noastre, la sărutul de bun-găsit.
După grija arătată discret, după expresia ochilor, din fotografiile făcute în vacanţă, şi după cea din faţa mea, când mi le arăta, rând pe rând, cu grijă să nu-mi tulbure dorul de evadare.
După ritmul respiraţiei şi după bătăile inimii, după oftatul de uşurare al primului sărut.

N-am văzut limpede decât dimineaţă, din urma mea pe pat, când era deja prea târziu să mai fug.

De demult, pe patine cu rotile

Lhasa de Sela

Linişte

Evanescence – My Immortal

Îmi place secvenţa de început: piciorul cu sandaua din bandaje plimbându-se, alintat, prin apa fântânii. Un aer graţios, de balerină; sugestii suprapuse de rană, fragilitate, echilibru (cu înţelesul (mai larg?) de balance) protecţie, pierdere, zbor frânt. Nostalgii.

Îmi place şi machiajul ei. Imaginea-emblemă de pe youtube, când Amy pare o eşarfă atârnată de nu se ştie ce. Ori un animal căţărându-se. Sau căzând. (evident, cam căutată, dar … cu folos!). Pisica pe acoperişul fierbinte. Ar vrea ea.
copacii. lumina. crepusculul. imaginea alb-negru. oglinda. gesturile lente.

Intensificarea treptată. Izbucnirea orchestrală din minutul 3. (sau 3.06, pe-acolo). Faptul că imaginea mă fură. Pianistul cântând prăbuşit peste pian. Vântul. Bandajele când desfăcute, când legate (cu fundiţe).

Când muzica asta n-o să mă mai însoţească obsesiv, am să încerc să scriu o relatare oligofrenă a videoclipului. Ridiculizare să fie! Să ne salveze de noi înşine. De spaimele noastre.

De pierderi, nu cred că se poate.
 

I'm so tired of being here
Suppressed by all my childish fears
And if you have to leave
I wish that you would just leave
'Cause your presence still lingers here
And it won't leave me alone

These wounds won't seem to heal
This pain is just too real
There's just too much that time cannot erase

When you cried I'd wipe away all of your tears
When you'd scream I'd fight away all of your fears
And I held your hand through all of these years
But you still have
All of me

You used to captivate me
By your resonating life
Now I'm bound by the life you've left behind
Your face it haunts
My once pleasant dreams
Your voice it chased away
All the sanity in me

I've tried so hard to tell myself that you're gone
But though you're still with me
I've been alone all along.