în creion

Te sună de la Mediterana să-ţi spună c-a (re)văzut Zorba grecul şi că tu semeni cu el, că aşa vei ajunge, că aşa eşti, în timp ce e într-o piscină, un soi de jacuzzi în aer liber, de dimineaţă, «pentru că aici e foarte cald», sorbind un tonic, nu se mai ştie al câtălea, «cine să le mai numere!» în vreme ce un francez îi face masaj la talpa piciorului stâng şi ea, încântată, râde, şi-i face, desigur, ochi dulci parizianului Gregoire, Rive Gauche, care încearcă marea cu degetul şi e uimit de cât de hlizită poate fi ea.
«Aseară a fost lună plină, am fotografiat-o, mi se părea cea mai frumoasă, pozele, minunate, reuşite, de pus pe perete, şi de fapt, pentru că nu aveam trepied, pentru că n-am avut răbdare să-l montez, că mă temeam că intră luna-n nor, sunt ciudate, mişcate, ştii, tremurate, nu arată decât încântarea mea... »
E departe, dimineaţa, şi tu tocmai te dai jos dintr-un taxi, pentru că iar n-ai mai ajuns azi noapte acasă, şi ea nu te lasă să vorbeşti cu taximetristul, să-i plăteşti, vrea să vorbeşti cu ea, şi râde, râde, râde, şi sunteţi, iar, ca dintotdeauna, aproape.