Poliţist, adjectiv

Tot îmi vine să măscăresc titlul şi să-i zic măcar poliţai genitiv. Sau abjectiv. Spectator nesimţit, ce mai.

Deci cum îl cheamă corect, pe el, filmul:

Poliţist, adjectiv

Dramă, 115 minute, regia Corneliu Porumboiu, cu Dragos Bucur (şi Vlad Ivanov, şi, evident, oraşul Vaslui), premiera în Ro pe 3 iulie 2009, produs de Periscop Film, distribuit în Romania de Independenţa Film.

Înainte de toate: nu e film pentru isterici, nici pentru deprimaţi, nici pentru locuitorii spleen-aţi de/ai oraşe(lor) mici. Decât dacă, eventual, lucră la poliţie.

Fireşte că aveam în minte "A fost sau n-a fost", când m-am dus să văz şi noua operă. "A fost sau n-a fost" e suav, vodevilic, cu sens (cu foarte mult sens, cu foarte multe sensuri), foarte închegat şi extrem de bibilit - îmi dau seama acum, post "Poliţist, adjectiv" cât de bibilit e. Nimic la voia intâmplării.

Cu "Poliţist, adjectiv" Porumboiu schimbă foaia. Duce economia de mijloace şi mai departe (da, ei bine, se vede treaba că se poate), şi se bagă la înaintare mult mai mult. Nu pare să-i pese dacă filmul va plăcea sau nu. Nu face gropiţe în obraz.

"Poliţist, adjectiv" nu e un film frumos. Vorbeşte apăsat despre o realitate repugnant insignifiantă, pe care nu pare să-şi propună s-o transfigureze, ci doar s-o descrie. Sepia. În lumea din film, viaţa prinde viaţă, dar numai din când in când.  
Nu cred că filmul va prinde la publicul (ciobănesc) mioritic. Nu c-ar conta. Nu-mi pare că era planificat să placă. Paradoxal, tocmai respingerea asta l-ar valida.

E un manifest bine construit, (impresionantă agenda regizorală; da, pricepem c-ai vrut să faci artă) cu loc lăsat special pentru spectatori, invitaţi să se implice. Doar că... întelegi visceral tot ce vezi şi te cam temi să participi. Ce-ţi arată pare contagios emoţional. Ucigător de nesemnificativ. Si ne-evitabil.

Surprinzător de operă deschisă (în sensul consacrat de nen'to Eco).

Oare la Vaslui se duc idealurile să moară?